www.buhnici.ro –
informaţie gratis despre lucrurile care
contează
1. Îmi vreau restul de la 10 lei. Indiferent că
e o cursă de 5,34 sau 7,20. Vreau să las eu bacşiş, nu să fiu luat
de prost cu textul veşnic.”Nu aveţi mărunt, că e prima cursă…?”
Unii mi s-au plâns că sunt cursele prea ieftine. Păi măriţi
tariful! Ce vină am eu, clientul? Mă urc în cel care are preţul
potrivit pentru mine şi pretind să fiu taxat legal. Nu mai mult, nu
mai puţin.
2. Nu mai suport duhoarea de mahoarcă. Tot
bacşişul taximetriştilor frustraţi de viaţă se duce pe ţigări pe
care le fumează aproape nonstop. Cu şi fără client în maşină.
Altădată mai întrebau dacă deranjează fumul. De când s-au scumpit
ţigările, nu mai ratează nici un fum până la chiştoc. Adoraţia
pentru drog se transformă rapid în gunoi aruncat apoi pe
geam.
3. Aş tripla punctele de amendă pentru vorbitul la
telefon. Toţi taximetriştii pălăvrăgesc inutilităţi pe mii
de minute în reţea, precum nişte babe bârfitoare. Ţin volanul cu un
deget şi stau cu ochii oriunde altundeva decât în faţă. Sunt ei
înşişi un ecosistem al telefoanelor furate de drogaţi care le
pasează la preţuri derizorii pentru un plic de sare de baie de la
magazinul de vise urâte. Se miră apoi când le sunt furate staţiile
sau navigatoarele GPS ca să le fie revândute unor colegi de aceeaşi
valoare.
4. Să fii nesimţit e o chestiune de moralitate şi
educaţie. Să fii hoţ pe faţă, e o treabă penală nesancţionată
corespunzător la noi. Duminica seara să te ferească
nevoia de un taxi la aeroport. Chiar şi cei cu tarif normal se
târguiesc la preţul cursei. Îi ceri cu ceasul, el vrea cu 50 de lei
până la Băneasa. Eu îl ameninţ cu reclamaţie, el mă îndeamnă să sun
pe loc la firmă. Dispeceriţa se face că notează sesizarea, dar
taximetristul tot fără ceas vrea. „Nu avem ce să le facem, că sunt
colaboratori…” Adică sunt taximetrele unei firme care poartă
turela Meridian, 2000, etc… Femeia îmi spune cu sinceritate că nu
are ce să le facă. Dacă se lasă cu scandal, firma respectivă îşi
mută maşinile la alt operator unde îşi continuă practicile.
5. Că Dacia Logan este maşină fiabilă, ţin să ne-o confirme
toţi patronii de firmuliţe de taxi. A ajuns un hobby
pentru mine să mă uit în bord şi să mă minunez de rezistenţa
maşinii naţionale. Recordul absolut mi s-a părut 580.000 de
kilometri. Pariez că se poate şi mai mult prin Bucureşti. Pe la 80
la oră spre Otopeni, aveam impresia că decolăm. Rulmenţii huruiau
sinistru, o roată bătea de vibra caroseria, motorul tuşea iar la
frână ai fi putut crede că se va dezintegra caroseria.
Taximetristul face haz de necaz că să zic merci că nu a sărit încă
roata. De aceea susţin obligativitatea ITP-ului anual pentru
taximetre sau la 50.000 de kilometri şi amenzi, suspendări de
licenţe, chiar dosar penal pentru cei care nu respectă legislaţia.
Anvelopele tocite să fie deasemenea contravenţie sancţionată cu
ridicarea talonului.
Pentru toate acestea nu învinovăţesc doar şoferul. Unii au trecut
din uzina FAUR, de la pufoaică la volan. Am întâlnit şi contabili
sau profesori care îşi câştigă pâinea aşa. În faţa patronilor sunt
toţi cârpe de şters pe jos. Pentru că patronii încasează zilnic
planul de sute de lei şi au apoi cu ce plăti şpăgi peste tot ca să
treacă de controale.
Vreau să văd licenţe anulate de primărie, taloane
suspendate, permise ridicate. Să se pogoare legea asupra
lor. Vreau ca interesul public pentru siguranţă în trafic
să fie urmărit şi respectat de autorităţile pe care le învestim cu
vot şi le plătim din taxe şi impozite.